Este timp pentru milioane de lucruri în câțiva zeci de ani de viață
…să alergăm timpul…pe secundă, de dimineața până seara, De luni până duminică, de azi până în veacuri… Alergăm în toate direcțiile dar în timp, o pierdem pe a noastră Avem timp să facem lucruri bune, sau să stricăm Să spunem lucrurilor pe nume și apoi să regretăm Să ducem copilul la școală și să-l certăm când nu face ce trebuie Avem timp… Să privim frumusețile planetei, dar nu ne dedicăm timp Pentru a le aprecia Avem răbdare să privim zborul liber al păsărilor Să ascultăm concertul valurilor de cristal Pe scena țărmurilor Ne aranjăm să ne descurcăm, cu resursele de care dispunem Avem curaj pentru a da vina pe alții, sau pe amănunte… Și apoi pe destin Să punem întrebări dar să ne ocolim răspunsurile Să facem proiecte pe care nu știm să le respectăm Să visăm, să sperăm, să creeăm Avem încredere în prietenii sincere… …până le pierdem Să primim lecții dar să nu învățăm nimic din ele Avem urechi să auzim ce spun cei de lângă noi, dar nu să-i și ascultăm Avem pasiuni, idealuri, vise!!! (Fiecare lucru la vremea lui) *** Timpul este iluzia pentru milioane de lucruri Am învățat că durează ani ca să capeți încredere Și că o poți pierde în câteva secunde Că înțelegerea vine urmată de cunoaștere Am învățat că trebuie să respecți ca să fi respectat Că ingnoranța e de cele mai multe ori calea spre decădere… …a umanității Am văzut că nu doar obiectele se degradează Ci și relația umană Am învățat că fără tandrețe, alinarea suferinței e ștearsă Că tandrețea nu costă și face momentul să strălucească Am aflat că nu sunt probleme, ci soluții Că două persoane pot privi același lucru, dar percepția este diferită Am descoperit că avem dreptul să fim supărați, Dar că, nimic nu justifică manifestarea unei răutăți gratuite Că nu este întotdauna nevoie să fiu iertată de ceilalți Câteodată e nevoie să trăiesc în pace cu mine însămi Nu e necesar să mă compar cu ce pot alții mai bine să facă Ci, cu cât pot eu să mă ameliorez De multe ori când am spus „nu mai pot”…de tot atâtea ori… …am învățat că trebuie să merg mai departe Am învățat (târziu) să spun NU, chiar și atunci când vreau să fiu amabilă Am descoperit că personalitatea este influențată de un ansamblu de circumstanțe Sau de trecut Dar că noi suntem singurii responsabili de cum o putem desena mai frumos Prin ceea ce devenim Cineva mi-a spus că scrisul e un mod de comunicare și că, Poate alina durerile sufletești, desenează zâmbete Și dă frâu liber emoțiilor Am învățat că oamenii dragi ție și pe care-i iubești cel mai mult Îți pot fi luați prea repede…că nu ești niciodată pregătit pentru… Și că trebuie să le vorbești mereu cu căldură plămădită din blândețe Poartă-te cu ei ca și cum S-ar putea să fie ultima oară când îi vezi, auzi, atingi! Am învățat că uneori persoana este mai importantă Decât faptele sale Am înt âlnit oameni cu o voce ce trebuie ascultată, nu doar auzită Am învățat că indiferent cât de mult te doare Clepsidra lumii nu se va opri în loc pentru suferința ta Am ascultat (un glas launtric) că Universul îți dă ceea ce ceri …cu condiția ca TU să ști că există un echilibru În recunoștința manifestată Am citit că ne alegem părinții atunci când ne naștem O altă lege universală, ce ne ține aproape de așa zisele „Suflete pereche” În fiecare viață Am învățat că Dumnezeu are planuri cu fiecare Și că noi trebuie să știm să le îmbrățișăm Că pentru mine abundența este dragostea necondiționată a familiei, Și nu obiecte în cantități de prisos Am văzut că mulți oameni se iubesc, dar nu știu să-și arate iubirea Am învățat că EU sunt și dau iubire Am simțit (de multe ori) că nu poți face pe cineva să te iubească Dar poți să : fi modest, natural, de-o simplicitate elegantă … …să fi TU Restul…depinde de ceilalți |